Pagina 44 – 5 ani


Intru în cofetărie nerăbdător să văd tortul comandat cu o zi înainte pentru a fi devorat la grădiniţă. Ştiam că la cerinţa foarte exactă a fetiţei trebuia să mă întâlnesc cu ceva cu multă ciocolată şi cu multe fructe. Fără a specifica ce fructe, bănuiesc că a vrut să lase loc pentru creativitate patiserului. Ce mare lucru să te gândeşti să faci nişte tort de ciocolată cu felii de kiwano, bucăţele de cherimoya, ceva granadilla sau rambutan, puţină pitahaya pentru accent, în vârf să-i troneze un mare şi frumos mangostan şi pe margini nişte… nu, hai mai bine fără durian că trebuie să-l duc până la grădiniţă ţinându-mă de nas, să-l arunc în mijlocul lor şi să fug. Am senzaţia că Sofia ar fi pus şi durian, aşa, de chestie. Spun acolo că am venit să iau un tort comandat. Sigur! Tortul La mulţi ani Sofia? îmi răspunde zâmbitoare madama. Ce bine este când torturile poartă un nume, totul se simplifică, intri în cofetărie şi ceri cu tortul Vasilescu. Ce treabă aveţi cu el domnule? Vreau să-l mănânc doamnă! Colega, te rog adu-l pe Vasilescu, domnul vrea să-l mănânce.

Mă uit curios la tort. Ar trebui să aibă un kilogram dar e mic şi probabil greu. Se vede doar ciocolata, bănuiesc că fructele sunt în interior. Fructe mici şi ele. Şi grele. Coacăze, afine, agrişe, ce ştiu eu? Dar tortul nu are nume, am fost păcălit, tortul e noname însă emblema zaharisită sprijinită de el se numeşte La mulţi ani Sofia. Deci aşa merge producţia aici, facem chestiile fără nume şi în funcţie de necesităţi sau atunci când ajung la o anumită vârstă pac, le facem carte de identitate. Dacă eu pierd buletinul tortului ce mă fac? Sau la transport dacă sparg emblema asta de zahăr trebuie să cuget mult cum explic copilului că i-am adus tortul „La mul” ciob mare „ni” cioburi mici „ofia!”. Ştii Sofia câinii de la noi de pe stradă, ei bine, mergeam eu liniştit când unul m-a lătrat iar eu am tresărit şi mi-a zburat tortul în stradă. Când să mă duc să-l iau, mi-am agăţat pantalonul de un gărduleţ, m-am împiedicat, dar tocmai când reuşeam să ajung la tort a trecut o maşină peste el. Şi apoi alta. Şi apoi o fanfară militară. Şi noroc că m-am dat la o parte că tocmai se înfiripase un miting. Scandau ceva legat de tortul fără nume. Până la urmă am reuşit şi iată, nu s-a spart decât numele. Pffff…mai bine sunt atent la cum îl duc. Şi nu încalc nici regula „Nu minţim copilu'”.

Intru în grădiniţă uşor intimidat. Înţelegeţi-mă, car un tort şi pătrund pe teritoriul a douăzeci de copii ce se vor uita cu priviri pofticioase spre mine. E adevărat că sunt mici dar sunt mulţi. Şi agili, o, foarte agili. De fapt nu ştiu chiar câţi sunt, nu am reuşit să-i număr niciodată, oricum ies întotdeauna mai mulţi, parcă savurează statul la numărătoare în mod repetat. Cred că singurul moment când ai şanse să le afli numărul exact este când stau şi mănâncă în bucătărie unde la mese ştii câte scaune ai pus şi dacă mai stă unul în picioare îl aduni. Problema este că-i mai vezi pe câţiva ridicaţi şi nu ştii dacă stau că nu au scaun pe care să se aşeze sau doar aşa ca să te încurce la numărat. Şi sunt sigur sigur că dacă te întorci pentru o secundă ii vezi apoi altfel aranjaţi la mese. În bucătăria grădiniţei te încearcă un sentiment contradictoriu pentru că este o bucătărie mare unde sunt aranjate măsuţe înconjurate de scăunele pe care stau copilaşi care au farfuriuţe şi cănuţe. E un loc unde nici nu merită să rezişti diminutivării. Este absurd să nu o foloseşti. Iar acolo te simţi cumva ca în Istanbul. O mare aglomeraţie dar coerentă, o colcăială ordonată fără sincope sau blocaje. Nici nu îţi dai seama când toţi copii care adineaori erau peste tot se aşează la măsuţe deja spălaţi pe mâini după ce au stat pe rând la baie. Nu ştiu cum reuşesc educatoarele nivelul ăsta de organizare, din punctul meu de vedere sunt nişte eroine. Motiv pentru care mă imaginez deja cu tortul în mână ca într-un meci de rugby cu o gloată de copii ce se repede spre mine să mă deposedeze de el şi chiar înainte să fiu placat îl arunc unei educatoare care îl degajează cu eleganţă printre barele paralele. Ole!

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Sofia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: