Arhivă pentru Februarie 2010

Pagina 39 – Ziua Z z zzzombi

Februarie 8, 2010

Stăm în faţa vitrinei magazinului pentru copii Z şi ne holbăm uşor amorfi prin geam. Eu pe jos, Sofia cocoţată în vârful căruţului de cumpărături Cora. Minutele trec leneş până iese mama de acolo. Lumea grăbită din jur mai face din când în când curenţi de aer ce amestecă linistea în care hipnotizăm amândoi geamul magazinului. Chinuită probabil de prea  lunga tăcere, Sofia exclamă hotărât, arătând cu degetul spre unul dintre manechinele copil din vitrină: Teeeee!

Mda, e cazul să încep explicaţiile…Da Sofia, este un manechin, foloseşte la prezentare, nu e suficient de viu, nu o să-ţi răspundă. Sofia ţinând-o însă pe a ei: Teeeee! L-am văzut Sofia, mă uit la el, nu e chiar un copil, înţelegi, e mai mult o bucată de plastic, e normal să nu se mişte, ar fi anormal să o facă şi te asigur că am tuli-o în momentul imediat următor daca s-ar întâmpla asta. E drept că după o sută de metri m-aş întoarce să o extrag şi pe mama din magazin şi apoi am tuli-o din nou cu toţii. Însă fetiţa gândind pesemne că sunt idiot grămadă şi nu înteleg ce vrea să-mi spună, îmi zice din nou mai tare şi mult mai clar: Teeeee! arătând spre unul dintre cele trei manechine.

De astă dată însă, îmi spun că mai bine gândesc inainte să mai deschid gura cu răspunsuri şi să mă discreditez ireversibil în faţa fetiţei. Şi mă gândesc. Şi nu înţeleg care-i baiul, că magazine, vitrine şi manechine am tot văzut, iar altele parcă nu au intrigat-o aşa de tare până acum. Recapitulez vizual elementele scenei, vitrină, manechine, lumină, haine, ce naiba vede ea şi nu văd eu. Mă uit spre ea cu ochi tâmpi şi umezi de bovină ce molfăie anost o mână de fân. Fără să-şi dea cu o palmă peste frunte exclamând „Bă, da’ tu eşti chiar prost!” îmi repetă un  pic mai nesigur deja, evaluând probabil inutilitatea actului: Tee! arătând de data asta spre vitrină în general, cu un gest larg nu spre un manechin anume.

A! Futu-i ce prost sunt! Nu au cap manechinele astea! Păi de ce n-ai zis de prima oară!? Răsuflu uşurat şi în acelaşi timp uşor speriat de descoperire. Oare e bine că a văzut ea o treabă ca asta? Cum să-i explic eu acuma cum stau lucrurile? Ăştia ar fi trebuit să pună pe geam ca şi la emisiuni un 12 încercuit sau ceva, un anunţ „Vitrină ce poate conţine imagini şocante”. Copii fără cap. Căutând o explicaţie care să o lămurească cât mai corect, realizez că sunt şi mai derutat de faptul că eu nu am observat, ca şi cum aş avea deseori de-a face cu persoane fără cap…în fine, asta nu e departe de adevăr însă nu e chiar atât de vizibil acest fapt.

Sofia, să-ţi explic, copiii aceştia au fost şi ei mici mici de tot şi apoi au început să creasca aşa uşor de la tălpi în sus,  au ajuns la genunchi şi tot aşa mai departe. La un moment dat cineva şi-a dat seama că au crescut destul căt să jeneze goliciunea lor şi cum de regulă nu se cade să-i ţii pe copii dezbrăcaţi în vitrină, nu a mai aşteptat să le crească şi capul şi i-a potrivit înfăşuraţi în îmbrăcăminte nouă. Ei, poate încet încet mai cresc dar nu vedem noi cu ochiul liber şi dacă o să mai trecem peste câţiva ani pe aici privind plictisiţi vitrina asta, o să descoperim cu surprindere că iată, au şi cap. Mai puţin ăla micu din stânga ce stă cu o şapcă pe gât. Şi în plus, dacă eşti îmbrăcat frumos, cui îi mai pasă că n-ai cap?