Pagina 35 – Ieşi te rog din frigider!


Simetria ronţăitor-agresivă ce sălăşuieste în gura fetiţei îşi are constituţia în cei doi dinţi de sus şi cei doi de jos. Este absolut suficient pentru a putea ronţăi mânere de scaun, colţuri de mobilă, suzete torturate, degete luate prin surprindere, reviste diverse şi nu în ultimă instanţă, îndeajuns cât să folosesc fetiţa pe post de unealtă de dulgherie. Pare chiar proiectată pentru aşa ceva. O ţii cu o mână de capătul picioarelor, cu cealaltă de sub piept şi aşa la orizontală, ataci fără ezitare mobilierul în vederea finisării. Nu mai vorbesc că e cea mai bună armă împotriva câinilor agresivi, vorba aceea, am o fetiţă şi nu mi-e teamă s-o folosesc!

Sigur că a trebuit parcursă ceva aşteptare până să ajungă să-şi dezvolte această funcţie. Pe când alţi copii de vârsta ei aveau deja zâmbete împrumutate din reclame la pastă de dinţi, ea avea un dinte sus în stânga şi unul jos în dreapta şi zâmbea uşor diagonal dar sincer. Detalii de altfel, care nu au împiedicat-o să şi-i ascută deseori în mâinile noastre sau în diverse jucării care beleau ochii cât cepele când erau muşcate de cur cu sete. Pardon! De popou. Cum aş putea să nu o înţeleg când a trecut printr-atâta suferinţă ca să-şi iţească dinţii la suprafaţa molfăielii obişnuite. Păi eu dacă mă gândesc că ar fi necesar să sufăr să-mi crească să spunem, un aruncător de grenade în frunte, apoi nu l-aş folosi cu maxim zel să dinamitez o grămadă de spaţii şi oameni ce-mi sunt simpatici? Într-o zi de hoinărit cu maşina prin oraş de exemplu, aş putea reduce traficul cel puţin la jumate, parol! Sigur că Sofia ne muşcă din iubire, nu că ar vrea să ne înfulece puţin câte puţin şi chiar nu aş avea nici o problemă cu asta, dacă nu mi-ar da involuntar lacrimile la câte o manifestare de iubire de-a ei. Lacrimi de emoţie desigur.

Pericolul este maxim în dimineţile în care picioarele îmi ies de sub pătură peste marginea patului. N-am fost obişnuit să dorm cu animale carnivore în jurul meu şi nu-mi stă mintea să mă feresc, mai ales în somn. Mă trezesc brutal prea târziu, când sunt deja marcat de o grimasă interogativă, agăţat de tavan cu o mână, în timp ce cu cealaltă mă ţin de degetul mare de la picior ce îmi pulsează roşu şi mare. Sofia râde. Eu plâng. Lacrimile emoţiei, ţin să vă reamintesc.

Acuma, când am un moment de linişte cu Sofia omorând un morcov, stau normal pe scaun fără să ţin picioarele sub mine şi mă gândesc că toate aceste lucruri îmi dezvăluie cu uşurinţă explicaţia dăţilor în care deschizând uşa la frigider, Sofia aleargă cu frenezie în toate cele patru picioare să ajungă prima în sertarul de legume.

Însă scenariul în care fugim prin casă cu Sofia zburând în patru labe după noi, mi se conturează îngrijorător de clar. Mă văd aruncând înapoi cu scaune pulverizate în aşchii mici din dinţii fetiţei, alergăm dărâmând în urma noastră bibliotecile, transformate pe loc în fulgi de hârtie şi rumeguş de maşina de ronţăit ce vine implacabil după noi. Ajutoare de pe margine mai aruncă câte o halcă de carne să ne ofere un oarecare avans, iar copiii cu zâmbet de pastă de dinţi se uită cu interes la toată tevatura. Părinţi, feriţi-vă! Dominaţia bebeluşilor cu patru dinţi e pe cale să înceapă!

Reclame
Explore posts in the same categories: Sofia

3 comentarii pe “Pagina 35 – Ieşi te rog din frigider!”

  1. Noe Says:

    hahaha, tin minte perioada asta:-D
    si imi aminteste si de soricelul acela din Tom si Jerry care rodea tot
    distractie placuta:)

  2. Andreea Says:

    well done Sofia, la mai multi!
    fie-miu ne musca de umeri; ai senzatia ca te-a intepat o viespe si-ti vine sa arunci cu copilul dupa ea! rodea incetisor si gingas cu cei doi dintisori de jos si gingia de sus pe post de razem si ne-a pacalit, l-am lasat, puiul mic. apoi, cand am simtit viespea, ne-am uitat siderati la el: ne-a zambit parsiv cu cei 6 (SASE!) dinti: crescuse pe tacute si-ntuneric alti 4 deodata, toti sus. deja reciclez tricourile tineretii mele, stii alea cu umeri inalti tip anii 80. pana-oi face amicitie cu vreun jucator de fotbal american…

  3. Alina Says:

    Am ras cu lacrimi ! Vremurile bune abia incep. :)) Maria ne-a colorat strategic peretii ca sa vedem totul in roz.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: