Pagina 31 – Împingătorul (partea a doua)


Sunt iremediabil fascinat de numărul caselor de marcat din hiperpieţele astea. Şi mai mult, mă uimeşte gândul că la atâtea case de marcat sunt angajate – tot atâtea gândesc eu – casiere. În mai multe ture chiar. Realizez că locul acesta cu aproximativ 80 de case trebuie să aibă cel puţin 160 de casiere. Şi atunci de ce naiba văd cozi? În căutarea pe care o încep spre o coadă mai mică îmi răspund de fiecare dată văzând că doar jumătate din case au casiere. Restul…de ornament cred. Dă bine să ai mai multe case de marcat. Simţi că marchezi serios.

La prima casă, un malac bate cu sete o băbuţă cu coşul în cap că nu a vrut să-l lase să-i intre înainte. ‘Tui ceaşca ei de băbuţă dârză! Aşa îi trebuie! La a doua, o tanti negricioasă se chinuie să înfigă în culoarul de lângă banda pe care pui produsele, un cărucior încărcat cu trei tone de sucuri, şase sute de conserve, cinci zeci de kilograme de banane şi opt sute nouă zeci de mezeluri diverse. Deasupra lor, un mic televizor. Gândesc că mai bine zic pas şi trec mai departe ajungând astfel la casa prioritară pentru femei însărcinate sau care au bebeluşul deja în exterior. Acolo, două brute nerase împing la picior cu sictir, pe rând, cărucioarele pline cu bere şi cu pet-uri mici de votcă. Dacă le priveşti burţile, înţelegi imediat că s-au aşezat corect la casa pentru femei însărcinate. Le spun doar „Sărut-mâna doamnelor” şi trec mai departe, mai ales că nu mă simt chiar aşa de balonat astăzi. În treacăt, mă uit la omul de ordine care – bănuiesc eu cu mintea mea proastă de împingător frustrat – ar trebui să vegheze la treburi de această natură organizatorică şi de bun mers şi să vâneze femeile nerase aşezate abuziv acolo. Este ocupat. Trimite SMS-uri. Probabil cheamă întăriri, ce ştiu eu?

Într-un final glorios şi în aceeaşi măsură apoteotic, după o întrecere periculoasă cu un împingător recalcitrant, patru copilaşi împrăştiaţi ca popicele şi fo’ doi bătrânei care au sărit înspăimântaţi în raftul cu orez, reuşesc să mă înfig la o casă fără coadă, ca un maratonist epuizat însă fericit în panglica de la sosire, cu ochii lucind înnecaţi de dorinţa binemeritatelor bidoane cu apă, batoane energizante şi aplauze interminabile. „La următoarea domnule, aici facem casa!” vin dintr-o voce hârjâită, cuvintele ce îmi dărâmă prin implozie piedestalul împingătorului învingător. N-am putere nici să mă mai gândesc măcar la un răspuns, aşa că mă aşez docil şi resemnat la …următoarea.

Singurul gând care cu greu îşi mai face loc în conştient, este cel în care Sofia mă aşteaptă să-i aduc acasă scutece proaspete şi şerveţele de sters la fund. Îmi aduc aminte de nenea de la casa de comenzi, care venea înainte de ’89 cu comanda în lada mare şi pătrată de aluminiu. La atâţia ani de atunci, simt avântul avansului tehnologic. Eu vin cu comanda în punga mare şi albastră de Ikea.

Reclame
Explore posts in the same categories: Sofia

12 comentarii pe “Pagina 31 – Împingătorul (partea a doua)”

  1. NanE Says:

    Nu stiu cum erau vanzatoarele/casierele din 89, dar astea din 2009 mi se par tare afurisite….

  2. vasilyi Says:

    well, well
    iti spun eu cum erau casierele din 89.
    aveau un ochi de sticla, cu care vedeau pretutindeni daca ai stat de mai multe ori la coada pentru unt.

    si nu erau
    amenintate sa fie date afara.
    Ah, si nu trebuiau sa tina minte care produse se pot da pe bonuri de masa si care nu
    erau, sa le spunem…
    stabile!

  3. Corina Says:

    da’ te-a inspirat domle Auchanul! Am ras de s-au cutremurat pisicile!

    Stii de ce Real este Fara Egal? Pentru ca e non stop, si daca te duci incepand cu ora 11 noaptea scapi de babe si mosi care se inchina la fiecare raft (ca ei se pregatesc sa se scoale de dimineata), nu e coada la legume si fructe (nu mai cumpara nimeni, ca sunt prea buboase) si daca iti lasi carucioarul la un carrefour il regasesti de departe, nu e ascuns in perdeaua de oameni bezmetici care nu vad rafturile de alti oameni bezmetici.

  4. vintagedresser Says:

    apropos de Sofia ,pana nu demult credeam ca universul meu interior este lumea Sofiei,ce coincidenta sa dau peste blogul tău

  5. iuliaca Says:

    hai cu pagina 32 odata!

  6. bogdan Says:

    zi cum a fo in concediu

  7. pepitoid Says:

    Nane, sunt mai tinere si mai emancipate 🙂

  8. pepitoid Says:

    Vasilyi, pe teoria stabilitatii vanzatoarei, astea de azi ar fi logic sa fie mai prietenoase data fiind amenintarea cu datul afara. Ele sunt mai dragute pe dinafara, dar inauntru sunt pline de gunoi in general, ca si modelele cu care media le-a crescut.

  9. pepitoid Says:

    Corina, am experimentat Real-ul insa e mai pricajit decat Auchan si spatiul intre rafturi mai starns si nu stiui cum se face ca in seara in care am fost eu (era in jurul miezului noptii) toata lumea a avut o cumparatura urgenta de facut de am stat cel putin douazeci de minute la casa in conditiile in care m-am impiedicat de multimea din magazin pana la casa.

  10. pepitoid Says:

    Vintagedresser, bun venit intr-un univers paralel 🙂

  11. pepitoid Says:

    Iuliaca, iat-o!

  12. pepitoid Says:

    Bogdan, tocmai ce m-am apucat sa zic, am inceput cu plaja 😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: