Pagina 30 – Împingătorul (partea întâi)


Împing uşa cu capul, trăgând după mine douăzeci de kilograme de apă plată şi încă zece de diverse alte chestii care includ, într-o ordine aleatoare, pachete de scutece, lapte, şerveţele umede de şters bestia la fund, pâine, legume şi chestii mai puţin legume. M-am obişnuit să folosesc şi alte prelungiri ale corpului în afară de mâini ca să deschid uşi, să închid portbagajul, sau să dezamorsez ocazional câte un focos nuclear. Venind de regulă vesel şi mulţumit de captura din marea hiperpiaţă, mă simt cu creierul din ce în ce mai gol şi neted de la atâta stare de consum pe care mi-o inoculează spaţiile astea mari, pline cu rafturi încărcate.

Acolo, este de o deosebită importanţă să alegi un cărucior bun, bine echilibrat în direcţie şi vioi la rotiţe. Am împins într-o zi la unul hărtănit ce trăgea stânga tot timpul, cred că avea peste suta de mii de kilometri la bord, de m-am întors acasă cu o puternică dorinţă de a o lua tot timpul spre dreapta. După câteva zeci de cercuri în mijlocul camerei m-am liniştit. Iar noaptea am visat că sunt hamster de curse învârtind rotiţa frenetic. Dar nu şi astăzi!

Pentru că astăzi, la o oră când aveai de unde să alegi din parcarea de cărucioare, m-am oprit şi am privit cu un aer de adevărat cunoscător modelele înşirate evaluându-le rapid – ăla pare niţel dezechilibrat, ăsta este tamponat pe stânga, de pe celălalt încă nu s-a scurs toată ciocolata aia topită şi aşa mai departe. Apoi după ce mi-am suprimat toate comentariile ce îmi veneau în minte văzându-le înfipte aşa, fiecare în fundul celui din faţă şi mi-am spus că decât Auchan, mai bine s-ar fi numit Sodoma-Sector 3 locul acela, am pornit hotărât spre cel mai puţin siluit dintre cărucioare şi i-am spulberat bucuria de a sta cu botul într-o continuă şi virilă penetrare a posteriorului celui din faţă. Recunosc, m-am luptat niţel să-l scot de acolo şi m-am simţit chiar un pic jenat la auzul obiecţiilor stridente pe care mi le adresa cu vocea lui metalică. I-am spus doar – Avem treabă! Hai! – şi aşa, autoritar, am reuşit să strunesc fiara de metal. Mândru de căruciorul meu şi de posibilităţile multiple de manevră ale acestuia, treceam ţanţoş printre alţi împingători de cărucioare ca şi cum m-aş fi plimbat cu ultimul tip de Lamborghini printre amărâţi cu maşini ale păturii sociale mijlocii. Îmi venea să reazem o mână nonşalant pe geam ca să mi se vada ghiulul lucios, să mestec seminţe pe care sa le scuip prin laterala gurii pe asfalt şi, pentru că tot ar fi fost seară, să-mi pun pe nas ochelarii de soare cei scumpi, cu ramă groasă neagră dezinvolt ornamentată cu cristale Swarovski. Multe cristale. Şi să mă opresc cu gesturi căutate la closetul de pe Beller. Pardon…acuma e o cafenea, Ambiance Cafe parcă…a fost closetul public al parcului Floreasca, nu văd de ce i-ar lipsi ambianţa în fond. M-aş aşeza apoi la o masă cât mai la vedere, astfel încât să mi se vadă bine treningul chic şi bascheţii cu paiete. Dar mai bine să cobor din visare la umilu-mi statut de împingător de cărucior bine uns.

Cu un asemenea cărucior simt că aş putea să-mi dau masteratul în pilotaj la sfert de cal putere, să iau diploma de pilot hipermarşeu viteză. Slalomul printre băbuţele semiadormite mă înebuneşte de plăcere, iar în timpul zborului meu fulgurant printre rafturi, cu o deosebită dexteritate mai iau câte un produs de pe listă, însoţind acest gest graţios cu câte o vocaliză. „Laaaa!”. Da, am listă, trebuie să fiu eficient. Ba chiar este optimizată lista, să nu vă închipuiţi cumva că voi lua vreodată apă înainte de hârtie igienică. Ar însemna pe puţin 50 de metri în plus şi cam trei patru împingători lenţi de depăşit. La legume…coadă la cântar. Domnul mai în vârstă din faţă caută încurcat tasta pentru ceapă de cel puţin cinci minute şi după ce scoate o etichetă de avocado, două de ridichi şi una pentru cartofi, un binevoitor alăturat întinde mâna spre butonul potrivit pentru ceapa omului. Cântarul nu mai are însă etichete, deci îmi scot căruciorul din ralenti şi demarând în trombă mă reped spre un alt cântar, speriind pe drum o cucoană silfidă pe tocuri deranjant de înalte ce alegea castraveţi cu doar două degete. Nu castraveţii, cucoana. Victorios şi satisfăcut de extraordinarul fapt al aplicării etichetelor de cântar pe legume, mă îndrept acuma spre interminabilul şir de case de marcat.

Reclame
Explore posts in the same categories: Sofia

11 comentarii pe “Pagina 30 – Împingătorul (partea întâi)”

  1. degetica Says:

    lOOOL, o printez si io dau lu barbatu-meu sa citeasca 😀 , ca a dezvoltat un simt al descuiatului si impinsului cu spiritu(ca maini si picioare libere n-are de mult) ceva de groaza:)))

  2. Lala Says:

    Hihihi in hipermarketul acela faci slalom cu sotul
    meu printre babute si mosuleti adormiti si bagatori de seama :)))
    Sa vezi ce practica are dupa 9 ani de cumparaturi :)))

  3. adelamaria Says:

    Nu, nu se poate…pai de ce ne-ai lasat in suspans???..Asteptam cu sufletul la gura sa citesc continuarea aventurii, nu observasem ca-i organizata pe episoade :((
    Nu de alta, dar si eu si sotul (mai des el)ne antrenam pentru Olimpiada Hipermarketurilor in aceeasi locatie ca si tine 🙂 Macar sa invatam sa ne recunoastem si poate rezolvam si de-un workshop ceva pe teme de interes general :))
    Acum, serios, foarte frumos scris, m-ai facut sa zambesc de dimineata! 🙂

  4. Bogdana Says:

    eu fac slalom in cora militari, dar nu e mare diferenta… poate doar la numarul de buticari, care depaseste orice fel de asteptari in cora si al taranilor de militari/crangasi/giulesti care iar, depasesc numeric oamenii de bun simt.

    iar hypermarketul mai sus mentionat s-a adaptat situatiei si a scos una din cele doua case de marcat prioritare pentru gravide si mame cu bebelusi.

  5. PDAC Says:

    Un blog cu adevarat special .
    Propun un schimb de linkuri in blogroll , astept cu drag un raspuns .

  6. NanE Says:

    bag seama că-s singura celibatară care trece pe aici (?!)
    mă simt ciudat…
    aşaaa…ia zi : lista este în excel, access sau …în ce , de generează atâta eficienţă? 🙂

  7. pepitoid Says:

    Degetica, spirit puternic domne’…spirit puternic 🙂

  8. pepitoid Says:

    Lala, chiar nu stiam cine este cel care trece in viteza si mai mare pe langa mine :))

  9. pepitoid Says:

    Adelamaria, v-am spulberat suspansul cu partea a doua!
    Eu sunt usor de recunoscut mai ales dupa faptul ca deseori las caruciorul in nod de trafic si alerg dupa produse ici-colo liber de remorca si plin de voie-buna. Doar putin incruntat cand nu mai este apa Bucovina 🙂

  10. pepitoid Says:

    Bogdana, oamenii de bun simt vor fi depasiti numeric oriunde si oricand 😦

  11. pepitoid Says:

    PDAC, cu placere.

    Nane, nu trebuie sa te simti ciudat deloc. Iar lista e facuta cu grafit de duritate medie pe fibra celulozica tratata prin termo-presare. Adica e scrisa cu creionul pe biletelele de pe frigider 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: