Pagina 28 – Dilema


Ieri, Sofia a dărâmat un nou record. Are cele mai multe luni de când s-a născut şi până acuma. Adică şase. În fiecare lună dărâmă recordul ăsta, nu ştiu cum reuşeste. Mie însă, acest eveniment îmi generează o chinuitoare dilemă. Nu, poate e totuşi nepotrivit să spun chinuitoare, îmi creează mai curând o semiangoasă metafizică ce mă împinge desculţ pe nişte gânduri atât de alunecoase încât mă trezesc de fiecare data în cur şi ciufulit, nedumerit de momentul căderii. Problema este aparent simplă: ce este mai potrivit să spun în acest caz Sofiei? La mulţi ani? La multe luni? Să-i zic doar hai noroc şi sănătate ca să nu mă complic? Lună de lună eu îmi rup noada împiedicându-mă abrupt de această dilemă. Am totuşi o limită şi mă gândesc că mai sunt încă odată pe atâtea luni, până să-i zic uşurat şi senin La mulţi ani.

Cum să procedez practic? Să-i fac un tort mic cu dimensiuni de lună nu de an şi să-i pun o jumătate de lumănare? Acuma la jumătate de an, ar fi chiar simplu, dar ce mă fac de exemplu la 11 luni? Tai moţul la lumănare? Şi dacă nu nimeresc bine proporţia de 11 părţi din 12? Apoi trebuie să mă gândesc să las şi loc de fitil, dar un fitil mai mic care să facă o flăcăruie conformă cu numărul de luni. Închipuiţi-vă o lumănare de şase luni cu fitil de un an. E categoric şi indubitabil şleampătă! Mi-aş tortura simţul estetic înfigând aşa ceva în tort. Poate aş putea echilibra, făcând tortul de vreo opt sau nouă luni aşa. Doamne câte calcule! De ce nu sar ăştia mici direct la un an ca să evite fracţiile? La naştere să aibă zero ani şi imediat după aceea un an. Ar fi chiar simplu şi eficient. Poţi să-l întrebi câţi ani are fără teama că-l pui pe gânduri sau că va crede că-ţi baţi joc de el. Îmi explic şi eu acuma de ce atunci când o întreb pe Sofia câţi ani are îmi răspunde într-o cascadă de gârâituri, chiuituri şi gargare numai de ea ştiute. Se chinuie săraca să-şi dea seama şi nu ştie ce să-mi zică, dar cum nu e frumos să nu răspunzi când eşti întrebat, îmi împartaşeşte totuşi din tortura ei mentală în încercarea de a diviza anul.

Un om înţelept mi-a spus odată că cu cât înmulţim sărbătorile cu atât mai mult le şi diluăm valoarea. Mă folosesc de treaba asta şi îmi zic să las lunile să treacă şi să punctez doar anii. Dar de fiecare dată de ziua ei de lună, Sofia e arţăgoasă şi se smiorcăie sau plânge că nu i-am preparat minitortul de lună cu semilumănările cu fitil parţial. Mă chinui periodic să-i explic că dacă greşesc proporţiile totul e în van şi în plus, ea nici nu poate să sufle în lumănarea aia. Ea ştie doar să strănute în tort. Şi dacă face asta, trebuie apoi să curăţ de tort dulapul, peretele şi pe mama.

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Sofia

5 comentarii pe “Pagina 28 – Dilema”

  1. Corina Says:

    In sfarsit! Deja imi pierdusem speranta!

    Da’ ce te faci cand o sa aiba un an si 6 luni?

  2. degetica Says:

    La Multi ani Sofia!
    Noi n-am facut tort etc etc la 6 luni ale copiilor tocmai ca sa nu minimalizam aniversarea reala:)
    plus ca na, stii cum se zice: a moment on the lips, forever on the hips:)))
    sau ceva de genu.

  3. pepitoid Says:

    Buna Corina, la un an si 6 luni rotunjesc si eu la cel mai mare intreg sau cel mai mic…depinde de chef 😛

  4. pepitoid Says:

    Multumesc Degetica, nu mi-au facut nici mie tort de sase luni, o sa mai astept pana la un an, am rabdare.

    Sofia.

  5. bogdan Says:

    sa ne chemi si pe noi…))))la tort


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: