Pagina 12


A fost Crăciun. Tata şi-a luat liber de la jurnal, că aştepta de ceva vreme pe cineva pe care să dea vina pentru o pauză de scris. Şi l-a găsit fix pe Moş Crăciun. Nevinovat şi bonom cum îl ştiţi cu toţii, trecea cântând şi biciuindu-şi renii cu mult drag prin apropiere, când tata a hotărât să facă autostopul la fereastră. Moşul, simpatic şi binevoitor, i-a facut semn scurt din barbă cum că „Ce-i baiul? De ce te agiţi la fereastră?”, iar tata l-a întrebat dacă nu are o mică pauză pentru el în sacul cu jucării.

A scotocit Moşul în sac, deja înverşunat să găsească o pauză acolo, încât la un moment dat intrase cu totul de nu i se mai vedeau decât cizmele ieşind afară, dar nu a fost degeaba. Făcând abstracţie de faptul că renii erau deja cu gumele în sus de atâta râs – ei râd de Moş Crăciun cu orice ocazie, cam tembeli renii ăştia – bătrânelul a ieşit victorios din sac ţinând de gât o pauză care se agita extraordinar şi încerca să se prindă de orice putea, cu mâini şi cu picioare. A reuşit să se prindă de un Nintendo Wii, chestie care apoi la facut pe tata să belească ochii în televizor trei zile şi trei nopţi de puteai jura că a devenit parte din mobilierul casei. Şi totuşi nu, deoarece mai mişca din când în când oarecum spasmodic, agitând nişte obiecte albe spre ecran. Chiar şi ţipa pe alocuri, dar eu sinceră să fiu n-am înteles ce urla el acolo, de altfel nici nu părea prea coerent, erau mai mult nişte răgete şi fornăieli, iar mie îmi place ca lumea să se exprime clar şi bine legat.

Noroc totuşi că azi şi-a revenit în simţiri şi a declarat obiectul cu pricina obiect interzis pentru ceva vreme. Tocmai când mama, văzând că stă atâta timp fix în acelaşi loc, se hotărâse să pună o vază de flori pe el. Eh, poate apuc să o văd eu şi pe asta data viitoare, dar până atunci, m-a luat şi m-a ţinut la geam să ne uităm amândoi afară, unde bănuiesc că ar trebui să se vada iarna. Unii copaci din părculeţul din faţă emană o atmosferă festivă aşa împodobiţi cum sunt, cu pungi şi prezervative aruncate de la etajele de mai sus, la care pesemne copiii au fost puşi de mamele lor să împodobească pomii.  Îmi plăcea mai ales cum strălucea beteala din banda de casetofon de pe câteva tufe. Tremurând în vânticelul molcom cu miros de sarmale de printre blocuri, avea o alură aşa…muzicală. Apoi bradul din faţa geamului împodobit minunat cu globuri în formă de guguştiuci. Păcat că pisicile noastre curioase cum sunt, au venit să vadă şi ele repede la ce ne uităm noi pe geam şi au speriat globurile din brad. Este şi niţică zăpadă adunată pe lângă borduri. E cafenie, dar tata mi-a promis că o să văd cât de curând şi albă şi nu doar pe lânga borduri. Dar cel şi cel mai mult, mi-a plăcut cum zboară băbuţele de la blocul vecin, unde copiii au turnat pe scară apă, ca să îngheţe. Vai, dar ce simpatice sunt când fug pline de frenezie pe acolo şi le sar căciuliţele şi sacoşele cu atâta bucurie peste tot, mai ceva ca ciorăpeii mei. Îmi place de sărbători! Lumea e veselă şi tare activă. Şi mi-a plăcut şi să mă uit pe geam cu tata la iarnă. Eu cred totuşi că el a stat la geam şi pentru că spera să mai dea o tură Moş Crăciun pe acolo cu sacul mare şi renii caraghioşi.

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Sofia

One Comment pe “Pagina 12”

  1. Catalin Says:

    Sofia, tati e tot cu jocu’, ca nu dau de iel de citeva zile pe chat ;-)?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: