Pagina 6


Încă din primele zile ale Sofiei de după perioada de cazare de la maternitate, am încercat să ne prindem care-i sunt gusturile muzicale. E drept că i-am oferit audiţii şi pe vremea când era în mama ei, dar sa fim seriosi – cum ar fi să asculţi Offenbach cu capul băgat într-un borcan mare pentru murături plin cu apă? Cine poate spune ce a înţeles ea din tablourile din expoziţia lui Mussorgski, printre clăbuci de lichid amniotic? Aşa că nu am ezitat deloc şi înţelegând ad-literam zicala „daţi Mozart la tot cartierul” am început să uploadăm portative întregi în fetiţă.

A rezistat cu brio din prima noapte (ţineţi seama că Mozart nu a gustat butonul de stop deloc), a rezistat şi a doua şi a treia noapte, a patra seară tat-su a ieşit în parcare cu ochii injectaţi şi cu semne clare de sevraj, a intrat în maşină şi a pus Led Zeppelin la un volum doar cât să-i cadă oglinda retrovizoare. Maşina poliţiei comunitare care patrulează şi trece şi prin parcarea cu pricina, a trecut, a oprit un pic, agenţii şi-au făcut cruce în mod sincron şi au hotărât că e mai bine să nu se bage. După un album, mi-am revenit şi m-am întors cuminte să-mi reiau terapia cu Mozart.

Recunosc că nu ştiu cu siguranţă câtă muzică a scris el în scurta lui viaţă, dar eu am bănuiala că am ascultat tot. Adică, mă gândesc eu că un pachet cu 40 de cd-uri înseamnă tot. Un cd în fiecare noapte. Pe repeat, la infinit. Îmi spuneţi ce vreţi să vă cânt şi pot. Uşor. Apogeul inoculării mele cu Mozart – pentru că Sofia am remarcat că l-a sorbit cu deosebit nesaţ – s-a petrecut într-o noapte în care din greşeală şi adormit fiind, nu am nimerit să pun tot cd-ul pe repetare, ci am pus o singură piesă şi anume Cvartetul pentru fluier şi corzi nr.1 – Allegro. Are şapte minute în care ponderea sonoră o deţine un fluieraş. Împărţiţi câteva ore bune la aceste şapte minute şi mă găsiţi pe mine ascultând de câteva zeci de ori într-o stare de semi-somn, aceeaşi piesă. A doua zi, abia pe seară am scăpat de fluieraşele din cap, fluieraşe care-mi dădeau şi o stare bizară de beatitudine combinată cu o privire un pic placidă şi umedă. Cred că în general cei care mi-au vazut faţa în acea zi, au avut un uşor impuls să-mi întindă o monedă spre ajutor, chiar dacă nu purtam agăţată la gât nici o pancartă gen „ajutaţi-mă şi pe mine…”

Reclame
Explore posts in the same categories: Sofia

4 comentarii pe “Pagina 6”

  1. Geomo Says:

    Deja-vu! Detin cd-ul magic ce a costat doar 5 euro si care il adoarme pe Michael in max. 5 minute. Succes garantat… fac reclama ca la emisiunile alea de teleshopping… Ei bine cd-ul cu pricina e in masina si e folosit ca arma secreta de fiecare data cand micul red-bull este nelinistit sau nerabdator…
    Imi amintesc ca in vara am condus vreo 700 km pe cd-ul asta si singura chestie ingrijoratoare e ca incepe sa aiba acelasi efect asupra mea… ma gandesc sa-mi pun casti in masina.
    Oricum – cu mare placere iti trimit mp3-urile cu pricina (link pe mail). Incearca!

  2. pepitoid Says:

    Abia astept sa vad efectul…asupra Sofiei nu asupra mea 😛
    Multam fain!

  3. Ana Says:

    TransSiberian Orchestra a mers la noi in masina pana s-a stricat sidiul.

  4. pepitoid Says:

    He he, p-asta nu am incercat-o! Oricum, deocamdata „muzica” motorului e suficienta.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: